vehemență
română
Etimologie
Din franceză véhémence < latină vehementia.
Pronunție
- AFI: /ve.he'men.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vehemență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vehemență | invariabil |
| Articulat | vehemența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | vehemenței | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor.
- Un discurs de o mare vehemență.
- Se apără, ripostează cu vehemență.
- Își susține opinia cu vehemență.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
impetuozitate; înfocare
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.