vegeta

română

Etimologie

Din franceză végéter < latină vegetare.

Pronunție

  • AFI: /ve.ʤe'ta/


Verb


Conjugarea verbului
vegeta
Infinitiv a vegeta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vegetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vegeteze
Participiu vegetat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre plante) a trăi, a crește, a se dezvolta.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.