vânturătoare

română

Etimologie

Din a vântura + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânturătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânturătoare vânturători
Articulat vânturătoarea vânturătorile
Genitiv-Dativ vânturătorii vânturătorilor
Vocativ vânturătoare vânturătorilor
  1. mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site.
  2. mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.