vântoaică
română
Etimologie
Din vânt + sufixul -oaică.
Pronunție
- AFI: /vɨnˈto̯aj.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vântoaică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vântoaică | vântoaice |
| Articulat | vântoaica | vântoaicele |
| Genitiv-Dativ | vântoaicei | vântoaicelor |
| Vocativ | vântoaică | vântoaicelor |
- (în superstiții) duh rău, care dezlănțuie furtuni.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.