vânticel

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -icel.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.ti'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânticel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânticel vânticele
Articulat vânticelul vânticelele
Genitiv-Dativ vânticelului vânticelelor
Vocativ vânticelule vânticelelor
  1. vântuleț.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.