urmărită

română

Etimologie

Din urmărit.

Pronunție

  • AFI: /ur.mə'ri.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmărită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmărită urmărite
Articulat urmărita urmăritele
Genitiv-Dativ urmăritei urmăritelor
Vocativ urmărito urmăritelor
  1. persoană care este căutată de organele judiciare, polițienești etc. (pentru o infracțiune comisă).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.