urluitoare

română

Variante

Etimologie

Din a urlui + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /ur.lu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urluitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urluitoare urluitori
Articulat urluitoarea urluitorile
Genitiv-Dativ urluitorii urluitorilor
Vocativ urluitoare urluitorilor
  1. mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.