urâțel

română

Etimologie

Din urât + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /u.rɨ'ʦel/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
urâțel
Singular Plural
Masculin urâțel urâței
Feminin urâțică urâțele
Neutru urâțel urâțele
  1. diminutiv al lui urât; cam urât.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.