umpire

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie noumpere, care provine din franceză veche nonper („număr impar”) < din non („nu, ne-”) + per („egal”).

Pronunție

  • AFI: /ˈʌmpaɪə(ɹ)/


Substantiv

umpire, pl. umpires

  1. (sport; la tenis) arbitru
  2. (sport; la crichet) arbitru
  3. (sport; la baseball) arbitru
    The umpire called the pitch a strike.
  4. (sport; la fotbal american) arbitru
    The umpire must keep on his toes as the play often occurs around him.
  5. (sport; la fotbal australian) arbitru
  6. (jur.) arbitru; (spec.) judecător, mediator

Cuvinte derivate

  • umpirage

Cuvinte compuse

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to umpire
Infinitiv to umpire
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 umpires
Trecut simplu umpired
Participiu trecut umpired
Participiu prezent umpiring
  1. (sport) a arbitra
  2. (jur.) a arbitra

Sinonime

  • 1: (sport) referee
  • 2: (jur.) arbitrate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.