umor

română

Etimologie

Din franceză humeur.

Pronunție

  • AFI: /u'mor/


Substantiv


Declinarea substantivului
umor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umor '
Articulat umorul '
Genitiv-Dativ umorului '
Vocativ ' '
  1. înclinație spre glumă și ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă.
  2. vorbă care exprimă o astfel de înclinație.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.