ulucă

română

Etimologie

Probabil refăcut din uluce (pluralul lui uluc).

Pronunție

  • AFI: /u'lu.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ulucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ulucă uluci
Articulat uluca ulucile
Genitiv-Dativ ulucii ulucilor
Vocativ ulucă ulucilor
  1. scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor.
  2. gard din scânduri; zăplaz.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.