ultimativ
română
Etimologie
Din franceză ultimatif.
Pronunție
- AFI: /ul.ti.ma'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ultimativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ultimativ | ultimativi |
| Feminin | ultimativă | ultimative |
| Neutru | ultimativ | ultimative |
- care are caracter de ultimatum; care conține un ultimatum.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.