uitătură

română

Etimologie

Din a uita + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /uj.tə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
uitătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ uitătură uitături
Articulat uitătura uităturile
Genitiv-Dativ uităturii uităturilor
Vocativ uitătură uităturilor
  1. faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi.
  2. fel de a se uita, de a privi; căutătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.