ușuliță

română

Etimologie

Din ușă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /u.ʃu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ușuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ușuliță ușulițe
Articulat ușulița ușulițele
Genitiv-Dativ ușuliței ușulițelor
Vocativ ușuliță ușulițelor
  1. (rar) ușiță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.