turmac

română

Etimologie

Din bulgară турмак (turmak).

Pronunție

  • AFI: /tur'mak/


Substantiv


Declinarea substantivului
turmac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turmac turmaci
Articulat turmacul turmacii
Genitiv-Dativ turmacului turmacilor
Vocativ turmacule turmacilor
  1. (reg.) bivol tânăr.
  2. epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.