tumbă
română
Etimologie
Din neogreacă τυμβα (tumba).
Pronunție
- AFI: /'tum.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tumbă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tumbă | tumbe |
| Articulat | tumba | tumbele |
| Genitiv-Dativ | tumbei | tumbelor |
| Vocativ | tumbă | tumbelor |
- (adesea fig.) mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap.
- (la pl.) giumbușlucuri, ghidușii.
Locuțiuni
- (loc.adv.) De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.