tufli

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /tuˈfli/


Verb


Conjugarea verbului
tufli
Infinitiv a tufli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tuflesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tuflească
Participiu tuflit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.