triptic

română

Etimologie

Din franceză triptyque.

Pronunție

  • AFI: /tripˈtik/


Substantiv


Declinarea substantivului
triptic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triptic triptice
Articulat tripticul tripticele
Genitiv-Dativ tripticului tripticelor
Vocativ ' '
  1. ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentând scene sacre, prinse între ele prin balamale, astfel, încât cele laterale să se poată închide peste cel din mijloc.
  2. serie de trei opere de artă plastică, unite prin conținut comun, care se completează reciproc.
  3. tot unitar constituit din trei părți.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.