trigon
română
Etimologie
Din franceză trigone.
Pronunție
- AFI: /triˈɡon/
Substantiv
| Declinarea substantivului trigon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trigon | trigoane |
| Articulat | trigonul | trigoanele |
| Genitiv-Dativ | trigonului | trigoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci muiate în sirop.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.