tricota
română
Etimologie
Din franceză tricoter.
Pronunție
- AFI: /tri.ko'ta/
Verb
| Conjugarea verbului tricota | |
| Infinitiv | a tricota |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tricotez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tricoteze |
| Participiu | tricotat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.
- A tricota un pulover.
Sinonime
- împleti, (Transilv. și Ban.) ștricăni
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.