triangulație

română

Etimologie

Din franceză triangulation.

Pronunție

  • AFI: /tri.an.gu'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
triangulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triangulație triangulații
Articulat triangulația triangulațiile
Genitiv-Dativ triangulației triangulațiilor
Vocativ ' '
  1. metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi.
  2. rețea de triunghiuri a unei ridicări topografice.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.