transmutare

română

Etimologie

Din transmuta.

Pronunție

  • AFI: /tran.smu'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
transmutare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ transmutare transmutări
Articulat transmutarea transmutările
Genitiv-Dativ transmutării transmutărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a transmuta și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.