transmuta
română
Etimologie
Din franceză transmuter.
Pronunție
- AFI: /tran.smuˈta/
Verb
| Conjugarea verbului transmuta | |
| Infinitiv | a transmuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
transmut |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să transmute |
| Participiu | transmutat |
| Conjugare | I |
- a face să se transmute.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.