tracă

română

Etimologie

Din trac.

Pronunție

  • AFI: /'tra.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tracă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tracă trace
Articulat traca tracele
Genitiv-Dativ tracei tracelor
Vocativ traco tracelor
  1. persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia.
  2. limba vorbită de traci.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.