trânjoaică
română
Etimologie
Din trânji + sufixul -oaică.
Pronunție
- AFI: /trɨnˈʒo̯aj.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trânjoaică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trânjoaică | trânjoaice |
| Articulat | trânjoaica | trânjoaicele |
| Genitiv-Dativ | trânjoaicei | trânjoaicelor |
| Vocativ | trânjoaică | trânjoaicelor |
- (bot.) (Ranunculus illyricus) plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară la tratarea hemoroizilor.
Cuvinte apropiate
Vezi și
- boglari
- gălbenea
- gălbenele-de-pădure
- floare-de-leac
- piciorul-cocoșului
- ranunculacee
- sălățică
- untișor
Traduceri
plantă; floare
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.