tocăniță

română

Etimologie

Din tocană + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /to.kə'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tocăniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tocăniță tocănițe
Articulat tocănița tocănițele
Genitiv-Dativ tocăniței tocănițelor
Vocativ tocăniță tocănițelor
  1. diminutiv al lui tocană.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.