cătăniță

română

Etimologie

Din cătană + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /kə.təˈni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătăniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătăniță cătănițe
Articulat cătănița cătănițele
Genitiv-Dativ cătăniței cătănițelor
Vocativ cătăniță cătănițelor
  1. (reg.) diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.