titulariza

română

Etimologie

Din franceză titulariser.

Pronunție

  • AFI: /ti.tu.la.ri'za/


Verb


Conjugarea verbului
titulariza
Infinitiv a titulariza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 titularizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să titularizeze
Participiu titularizat
Conjugare I
  1. a face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.