teroare
română
Etimologie
Din franceză terreur.
Pronunție
- AFI: /te'ro̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului teroare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | teroare | terori |
| Articulat | teroarea | terorile |
| Genitiv-Dativ | terorii | terorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- frică extremă care paralizează conștiința.
- groază provocată de intuirea unei mari primejdii sau a unei mari nenorociri.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.