terț

română

Etimologie

Din latină tertius, italiană terzo.

Pronunție

  • AFI: /terʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
terț
Singular Plural
Masculin terț terți
Feminin terță terțe
Neutru terț terțe
  1. care vine în rândul al treilea; al treilea.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
terț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ terț terți
Articulat terțul terții
Genitiv-Dativ terțului terților
Vocativ terțule terților
  1. (jur.) persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.