telefon
română
Etimologie
Din franceză téléphone.
Pronunție
- AFI: /te.le'fon/
Substantiv
| Declinarea substantivului telefon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | telefon | telefoane |
| Articulat | telefonul | telefoanele |
| Genitiv-Dativ | telefonului | telefoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
- aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
- chemare sau convorbire telefonică.
- numărul de telefon al unui abonat.
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.