tarantulă
română
Etimologie
Din franceză tarentule.
Pronunție
- AFI: /ta.ran'tu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tarantulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tarantulă | tarantule |
| Articulat | tarantula | tarantulele |
| Genitiv-Dativ | tarantulei | tarantulelor |
| Vocativ | ' | ' |
- păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.