tacit

română

Etimologie

Din franceză tacite < latină tacitus.

Pronunție

  • AFI: /taˈʧit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tacit
Singular Plural
Masculin tacit taciți
Feminin tacită tacite
Neutru tacit tacite
  1. (despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.