subînțeles

română

Etimologie

Din a (se) subînțelege.

Pronunție

  • AFI: /sub.ɨn.ʦe'les/


Substantiv


Declinarea substantivului
subînțeles
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ subînțeles subînțelesuri
Articulat subînțelesul subînțelesurile
Genitiv-Dativ subînțelesului subînțelesurilor
Vocativ subînțelesule subînțelesurilor
  1. ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie.

Expresii

  • A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul


Traduceri

Etimologie

Din a (se) subînțelege.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
subînțeles
Singular Plural
Masculin subînțeles subînțeleși
Feminin subînțeleasă subînțelese
Neutru subînțeles subînțelese
  1. care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.