tătăiș
română
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Poate o creație expresivă, ca tată sau spaniolă tata (Tiktin). Derivare directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.
Pronunție
- AFI: /tə.təˈiʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului tătăiș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tătăiș | tătăiși |
| Articulat | tătăișul | tătăișii |
| Genitiv-Dativ | tătăișului | tătăișilor |
| Vocativ | tătăișule | tătăișilor |
- (bot.) (Pulicaria dysenterica) plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii.
Sinonime
- (bot.) (reg.) punga-babei
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.