tărcătură

română

Etimologie

Din a tărca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /tər.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tărcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tărcătură tărcături
Articulat tărcătura tărcăturile
Genitiv-Dativ tărcăturii tărcăturilor
Vocativ tărcătură tărcăturilor
  1. (reg.) combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.