tărâțare
română
Etimologie
Din tărâța.
Pronunție
- AFI: /tə.rɨ'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tărâțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tărâțare | tărâțări |
| Articulat | tărâțarea | tărâțările |
| Genitiv-Dativ | tărâțării | tărâțărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tărâța și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.