tărâța

română

Etimologie

Din tărâțe.

Pronunție

  • AFI: /tə.rɨ'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) tărâța
Infinitiv a (se) tărâța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) tărâțeze
Participiu tărâțat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (pop.) a se coji, a se jupui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

  • arătat

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.