tămăduitor

română

Etimologie

Din a (se) tămădui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /tə.mə.du.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tămăduitor
Singular Plural
Masculin tămăduitor tămăduitori
Feminin tămăduitoare tămăduitoare
Neutru tămăduitor tămăduitoare
  1. (pop.) care tămăduiește; vindecător, lecuitor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.