tăgăduială

română

Etimologie

Din a tăgădui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /tə.gə.duˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăgăduială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăgăduială tăgăduieli
Articulat tăgăduiala tăgăduielile
Genitiv-Dativ tăgăduielii tăgăduielilor
Vocativ tăgăduială tăgăduielilor
  1. faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.