tăgăduire
română
Etimologie
Din tăgădui.
Pronunție
- AFI: /tə.gə.duˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăgăduire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăgăduire | tăgăduiri |
| Articulat | tăgăduirea | tăgăduirile |
| Genitiv-Dativ | tăgăduirii | tăgăduirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.