sventura

Vezi și : sventură

română

Etimologie

Din sventură.

Pronunție

  • AFI: /svenˈtu.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru sventură.




italiană

(italiano)

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil legat cu avventura.

Pronunție

  • AFI: /zvenˈtura/


Substantiv

sventura f., sventure pl.

  1. ghinion, nenorocire

Cuvinte derivate

  • sventurato
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.