sutura

română

Etimologie

Din franceză suturer.

Pronunție

  • AFI: /su.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
sutura
Infinitiv a sutura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 suturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sutureze
Participiu suturat
Conjugare I
  1. coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.