supușime

română

Etimologie

Din supus + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /su.pu'ʃi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
supușime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supușime invariabil
Articulat supușimea invariabil
Genitiv-Dativ supușimii invariabil
Vocativ supușime invariabil
  1. (rar) totalitatea supușilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.