străfulgera

română

Etimologie

Din stră- + a fulgera.

Pronunție

  • AFI: /strə.ful.ʤe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
străfulgera
Infinitiv a străfulgera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 străfulger
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să străfulgere
Participiu străfulgerat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a luci, a sclipi (ca un fulger).
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre un gând, o idee) a-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte.
  3. (v.tranz.) a lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate.
  4. (v.tranz.) (fig.) a străbate cu mare iuțeală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.