stipula
română
Etimologie
Din franceză stipuler.
Pronunție
- AFI: /sti.puˈla/
Verb
| Conjugarea verbului stipula | |
| Infinitiv | a stipula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
stipulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să stipuleze |
| Participiu | stipulat |
| Conjugare | I |
- a indica în mod special (într-un act juridic); a specifica.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.