stareță
română
Etimologie
Din stareț.
Pronunție
- AFI: /'sta.re.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stareță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stareță | starețe |
| Articulat | stareța | starețele |
| Genitiv-Dativ | stareței | starețelor |
| Vocativ | starețo | starețelor |
- călugăriță care conduce o mănăstire; egumenă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.