stânga

română

Etimologie

Din stâng.

Pronunție

  • AFI: /ˈstɨn.ga/


Substantiv


Declinarea substantivului
stângă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stângă stângi
Articulat stânga stângile
Genitiv-Dativ stângii stângilor
Vocativ stângo stângilor
  1. mâna stângă.
  2. partea sau direcția stângă.
  3. aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.