spolia

română

Etimologie

Din franceză spolier.

Pronunție

  • AFI: /spo.li'a/


Verb


Conjugarea verbului
spolia
Infinitiv a spolia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 spoliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să spolieze
Participiu spoliat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, (p.ext.), a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.