spoitoare

română

Etimologie

Din spoitor.

Pronunție

  • AFI: /spo.iˈto̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
spoitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spoitoare spoitoare
Articulat spoitoarea spoitoarele
Genitiv-Dativ spoitoarei spoitoarelor
Vocativ spoitoareo spoitoarelor
  1. persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.